A sasea zi...

Si in aceasta zi ne-am trezit devreme...trebuia sa facem "jonctiunea" cu Mona, care in Budapesta se cazase la matusa sa. Am luat micul dejun la hotel, dar mancand ceea ce cumparasem seara de la un supermarket. Ne-am baut rapid cafeaua si luandu-ne ramas bun de la gazda (eu si cu Dani pana in iulie, cand vom reveni sa vizitam Budapesta si pentru a ne recupera o parte din bagaj, care dupa o reevaluare, am tras concluzia ca nu ne era absolut necesar), am plecat catre locul de intalnire stabilit de Mona cu Octavian in seara in care am ajuns in capitala Ungariei.

Asa cum o anuntasem pe Mona in seara precedenta, la 09.50 am ajuns la locul de intalnire sau cel putin asa am crezut...dintr-o eroare, una dintre parti a inteles alt loc...dar deja nu mai reprezenta o surpriza sa se intample astfel de lucruri...devenise o obisnuinta intamplarile din cauza carora fie intarziam, fie ocoleam, fie ajungeam pe rand la destinatie etc, etc...

Astfel, eu si cu Octavian am plecat catre locul unde era Mona, undeva la vreo 10 km mai departe decat de cel inteles de Octavian...iar cei 10 km insemna in cea mai mare parte off-road printr-o zona plina de gunoaie de la marginea orasului intrucat singurul drum asfaltat era autostrada M0 pe care nu aveam acces...autostrada cu care trebuia sa ne intersectam la locul de intalnire...

Intre timp, Octavian a ramas in spatele meu, cautand o varianta cu ajutorul GPS-ului de a iesi intr-un drum mai bun, in timp ce eu am mers inainte prin ploaia care incepuse sa cada pana la locul in care speram sa reusesc sa dau de Mona...din cand in cand mai verificam prin statie asteptandu-ma sa intru in raza de bataie a acesteia...

Intr-un tarziu am gasit locul unde era Mona, ajunsese si Octavian de cateva minute, ne-am luat repede ramas bun de la Octavian, care se hotarase sa se intoarca de la Budapesta in tara cu trenul, iar eu am plecat impreuna cu Mona pe acelasi off-road pana la locul in care Dani, Andreea si Vlad ne asteptau...

Inainte de a pleca catre Solt, am mai verificat o data harta Monei, traseul de pe Kindle-ul Andreei si ceea ce ne arata GPS-urile Monei si cel al lui Dani pentru a evita sa gresim drumul. Octavian nu ne lasase Garmin-ul sau...

Si abia am plecat si m-a sunat Catalin din tara...ma anunta ca nu mai ajunge la Novi Sad (unde speram cu aceasta ocazie sa-mi aduca si mie celalalt aparat foto ramas acasa)...ii fusese anulat concediul. Doar ca acum nu mai aveam ce rezervari sa anulez...singura locatie unde modificarile s-ar fi putut face fara plata era la Pozarevac, insa acolo nu aveam decat o camera pentru sase persoane.

In aceste conditii, concluzia era ca pana la final urma sa fim doar cinci (sperand ca nu avea sa se mai intample nimic care sa ne mai "diminueze")... Era ocazia sa aducem in discutie din nou refrenul cu "zece negri mititei"...

Candva am fost zece care am pornit cu gandul de a participa la aceasta veloexpeditie (chiar 12 cu vreo luna inainte de start). Trei renuntasera inainte de a pleca din tara (unii anuntand ca au diverse probleme personale, altii fara sa mai dea vreun semn de viata). Apoi, Helmut, in a treia zi a turei, a renuntat din cauza unor dureri la genunchi, fiind nevoit sa se intoarca la Viena mai devreme decat isi propusese. In a patra zi fusesem anuntat de Catalin ca nici Radu nu mai vine, iar dimineata Octavian luase trenul catre Bucuresti, dupa care a urmat telefonul lui Catalin prin care ne comunica ca nici el nu va mai ajunge in Serbia...

Am pedalat intr-un ritm destul de bun, eram odihniti dupa pauza de la Budapesta.

A fost ziua in care pentru prima data am mancat "din punga", undeva intr-un sat, pe strada Rakoczi Ferenc, un nume de strada prezent in Budapesta (era chiar strada de unde am "recuperat-o" pe Mona) si care era strada principala din toate satele prin care treceam (Rakoczi Ferenc este un mare erou national al Ungariei, principe regent al Ungariei si principe al Transilvaniei, care a condus rascoala "curutilor" impotriva stapanirii habsburgice). Am profitat de pauza de masa si am sunat si la gazda unde urma sa ne cazam pentru a intreba daca exista camere libere (pentru aceasta locatie neavand rezervare facuta din timp) si am avut noroc...motelul era complet liber...

In localitatea Rackeve ne-am oprit pentru cateva fotografii in curtea Palatului printului Eugene de Savoy...

Tot pe strada Rakoczi Ferenc, dar din penultimul sat dinainte de destinatie, ne-a prins o ploaie torentiala atat de puternica incat a trebuit sa oprim pentru cateva momente...efectiv nu aveam forta necesara sa pedalam impotriva puterii vantului, aveam impresia ca ne ridicam pe o roata, mai ales ca aveam atata greutate pe spate...apoi am inaintat mai mult pe langa biciclete pana sub o terasa a unui magazin din sat, unde dupa o jumatate de ora, cand ploaia s-a mai linistit am plecat mai departe...catre Solt cu speranta ca va fi prima zi cand nu ajungem pe intuneric la locul de cazare.

Si am reusit sa ajungem la 19.45, chiar daca si de data aceasta a trebuit sa ne plimbam pe mai multe strazi pana am gasit motelul...de data aceasta adresa de pe net era complet gresita...nici strada nu corespundea...

Si am avut si ceva noroc...chiar cand am intrat cu bicicletele in motel, a inceput din nou sa ploua torential. Atat de rau incat ne faceam griji la cum urma sa pedalam a doua zi...

Dar pana a doua zi...ne era foame rau. De cum am intrat in localitate, ne-am tot uitat dupa o terasa sau un restaurant unde sa putem manca. Totul era inchis...numai o pizzerie parea deschisa...inca.

La motel, receptionerul care, desi nu stia deloc engleza si doar cateva cuvinte in germana, a reusit sa inteleaga ca vrem sa mancam undeva (la motel nu mai puteam decat sa bem cate ceva) si s-a oferit sa comande el pentru noi la pizzeria pe care am vazut-o pe drum.

Aveam de ales intre pizza mica (30 cm) la un pret de 1000 forinti (vreo 3,5 euro) si pizza mare (60 cm) la 2400 forinti (vreo 8 euro). Am ales toti cate una mare...iar in ora in care am asteptat sa vina baiatul cu pizza am baut doua beri reci (la 300 de forinti)...si setea era mare!!!

Si a venit pizza...care nu era mare...ci uriasa...cea mai mare pizza pe care am mancat-o vreodata...Andreea s-a dus sa le ia de la receptioner...si i-au cazut cutiile pe jos...cele cinci cutii cantareau vreo 10 kg... Eram uimiti si totodata ne distram pe seama dimensiunilor pizzei. Dupa cateva discutii (nu cadeam de acord ce fel de pizza isi comandase fiecare...intrucat una dintre ele avea multa mazare si nimanui nu-i prea placea)...ne-am apucat de mancat. Cu toata foamea noastra, nu am reusit sa mancam mai mult de jumatate din ea....tot ce ne-a ramas am pus la pachet, urmand sa mai mancam din ea vreo doua zile si sa hranim si cativa caini pe drum.

Conditiile de cazare erau peste asteptari...foarte bune pentru pretul de 9 euro de persoana plus trei euro pentru mic dejun. Conditii mult mai bune chiar decat cea din Osijek, din Croatia, unde urma sa ne cazam peste doua zile, si care a fost cea mai scumpa din toata veloexpeditia...adica 31 de euro.

Am mers la somn cu gandul ca a doua zi ploaia ne va insoti...pe cei 120 km planificati pana la Mohacs sau chiar 132 km (cu trecere peste podul de la Baja) daca aveam sa constatam ca nu avem timp sa mai prindem ultima trecere cu bacul (de la orele 20.00).

Ziua a sasea a insemnat pentru unii (cu unele modificari aduse traseului pentru a ocoli portiunile de off-road) aproximativ 100 km, insa pentru mine inca vreo 20 km...cei de off-road pedalati pana si de la locul unde astepta Mona dimineata.

Budapesta - Solt