A noua zi...

Mare parte din jurnalul de bord al veloexpeditiei noastre a fost scris in pauzele mele de-a lungul traseului, pe marginea drumului...de exemplu, o parte din cel aferent zilei a noua l-am scris dupa cea mai dura catarare de pana la acel moment...lunga de 5,5 km cu o panta de 8%, unde m-am incapatanat sa nu schimb foaia mare...

Asadar, la Osijek, am avut cazare intr-un hotel de sapte etaje, noi avand camerele la etajul al saselea. Norocul nostru a fost ca am putut lasa bicicletele intr-un loc la parter, langa receptie, in spatele scarilor catre etaje. Am stat putin ingrijorati pentru integritatea bicicletelor deoarece, seara, petrecand o ora in holul de la receptie pentru a accesa internetul, am observat tot felul de indivizi care erau cazati in hotel si care se gaseau intr-o stare euforica avansata...dar le-am gasit ok dimineata...doar liftul nu mai functiona!!!

Ne-am trezit, am luat micul dejun inclus in cazare. Asa cum am mai scris-o...a fost cea mai scumpa cazare de care am beneficiat in cele doua saptamani, dar din pacate nu si cea mai "aratoasa"...cu mult sub ceea ce avuseseram la Mohacs, iar cea care urma sa o avem la Novi Sad avea sa-i dea clasa rau de tot...

Trecand peste aceste aspecte, am plecat de la hotel, am vizitat prasul destul de repede, dupa care ne-am indreptat catre traseul nostru conform planificarii...

Au urmat imediat cateva dealuri si vai. Traseul era foarte frumos prin satele croate...

In ritmul acesta am ajuns in Vukovar...unde castelul de apa bombardat cu steagul croat deasupra sa este unul din simbolurile poporului croat in lupta sa de a rezista in lupta pentru independenta statala.

Pedaland mai departe am ajuns la granita cu Serbia, practic a cincea tara de pe traseul nostru, dar numai a a doua granita...adica doar a a doua oara cand ne-au fost solicitate documentele de identitate fiind pe bicicleta...

Am trecut in zona dintre cele doua tari, am schimbat steagul Croatiei cu cel al Serbiei si ne-am continuat traseul pe un drum cu un trafic foarte intens, insa datorita steagului Serbiei am avut parte de un respect deosebit din partea celorlalti participanti la trafic. Toti ne salutau la vederea steagului tarii lor care flutura pe bicicleta mea. Am avut parte de acest tratament inclusiv din partea unui mecanic de locomotiva...Dar cel mai frumos gest l-am remarcat la un tanar sarb, care astepta intr-o statie de autobuz si care atunci cand ne-a vazut de la distanta, si-a scos mainile din buzunar, a luat pozitia de drepti si a salutat steagul Serbiei pana am trecut de el.

Am ajuns la Novi Sad, la hotelul Gymnas, cel mai frumos hotel din toata veloexpeditia noastra. Aici am avut doua camere, de fapt un apartament cu doua camere si o camera single. In afara faptului ca totul arata foarte bine si ca in costul camerei intrau si accesul la piscina, sauna, sala de fitness (doar ca nu am avut timp pentru ele), am avut parte de cea mai mare ospitalitate.

Dupa ce ne-am cazat, am mers in oras, am mancat la restautantul Dvor, care ne-a fost recomandat de la receptai hotelului. Am mancat specialitati locale, la desert o inghetata foarte buna (eu am comandat doua portii) si am baut bere locala, Jelen, o bere foarte buna, cu care urma sa mai avem de a face si in urmatoarele zile prin Serbia.

De amintit o mica gafa facuta de Vlad, care chiar de la intrarea in Serbia tot zicea ca suntem in Slovenia...i-am spus sa aiba grija ca intre cele doua tari nu este o prietenie prea mare...fiind la masa, i-a cerut ospatarului sa-i aduca o bere locala slovena...la care ospatarul a ramas un pic uimit, eu ii tot atrageam pe sub masa atentia lui Vlad ca a gresit, si intr-un final si-a cerut scuze si a venit si berea sarbeasca...chiar vreo doua randuri...

Ne-am intors la hotel sa dormim, unde am tras toti concluzia ca ar fi meritat o zi de pauza la Novi Sad avand in vedere conditiile de cazare. Insa conform planificarii trebuia sa mergem mai departe catre Belgrad...

A opta zi...

Pe hartie, in cea de a opta zi a fost planificata o etapa scurta: doar vreo 80 km de pedalat. A fost o simpla coincidenta ca cea mai scurta etapa sa fie exact pe data de 5 mai, cand eu imi aniversam ziua mea de nastere. Dar ne-a prins bine, asa am avut timp sa mergem seara la un restaurant din localitatea unde urma sa ne cazam: Osijek.

Cu toate acestea, vantul si, mai ales, profilul traseului (cu multe catarari) ne-a facut sa apreciem la sfarsitul zilei ca si cand am fi avut mult mai multi kilometri de pedalat.

Dimineata, ne-am trezit devreme, aveam micul dejun inclus, am mancat intr-o bucatarie destul de micuta, dar foarte cocheta. Am primit de la Mona cadou de ziua mea o cravata, foarte frumoasa, cu biciclete multe pe ea (mi-a explicat ca s-a gandit sa fie ceva cat mai usor de carat atatia kilometri), pentru care i-am multumit. a fost un cadou foarte potrivit intr-adevar...in primul rand ca era usor si pentru mine sa-l car in continuare pana in tara, datorita bicicletelor foarte haioase insirate de-alungul cravatei si nu in ultimul rand (coincidenta!!!) datorita faptului ca tocmai urma sa traversam in Croatia...tara in care s-a inventat cravata.

In tara, chiar inainte de a pleca, primisem cadou de la Dani ochelarii de ciclist pe care ii aveam asupra mea si un rucsac pe care l-am folosit pe post de cobur pe bicicleta.

Dupa ce am mancat, am parasit hotelul, am mers sa vizitam destul de rapid centrul orasului Mohacs, a carui arhitectura ne-a amintit de influenta otomana si de anul 1526, cand turcii i-au batut crunt in aceasta localitate pe unguri, transformand tara in pasalic turcesc.

Dupa vizitarea orasului, ne-am urmat traseul, dar nu fara sa ne abatem vreo 2 km din drumul nostru pentru a vizita situl arheologic si muzeul aferent dedicat momentului istoric mai sus-mentionat.

Din cauza impr probleme la genunchi, Dani a ramas la umbra, la marginea drumului sa ne astepte, iar noi patru am mers sa vizitam situl arheologic. Dupa vizitarea acestuia, am baut o cafea si am mancat o inghetata in holul muzeului, apoi l-am recuperat pe Dani si am plecat pedaland mai departe printre dealuri si vai, catarandu-ne si coborand pana am ajuns la granita cu Croatia, cea de a patra zi din cadrul veloexpeditiei noastre.

Aici, dupa prezentarea documentelor de identitate si schimbarea steagului Ungariei cu cel al Croatiei pe bicicleta mea, facem fotografia de grup si mergem mai departe, admirand din mers frumusetile satelor croate, curatenia desavarsita, dar si urmele razboiului sarbo-croat, prezente peste tot si pastrate pentru ca in viitor astfel de lucruri sa nu se mai intample...

Dupa vreo 20 km de pedalat prin Croatia, pentru ca incepuse caldura sa-si spuna cuvantul asupra ritmului nostru de pedalat, ne-am hotarat sa facem pauza la umbra unor copaci infloriti, langa o biserica care parea parasita. Am mancat ceea ce ne mai ramsese din pizza luata la Solt...era practic a treia zi cand mancam din ea.

Apoi dupa alti 20 km am oprit la restaurantul Cizma din Suza pentru a bea cate o bere in cinstea zilei mele de nastere. Fac eu cinste cu cate o bere locala foarte buna, Osjecko (10 kuna fiecare, adica 1,5 euro).

La restaurant, patronul a fost foarte amabil, ne-a schimbat cetiva zeci de euro in moneda croata, apoi ne-a dat cateva pliante despre atractiile turistice din zona, ne-a povestit ca are un bun prieten in Brasov si ca drept dovada a inceput sa ne cante o manea (ceva cu...as da zile de la mine)...dar l-am oprit la timp pentru a nu ne strica ziua...

Dupa energizarea aceasta, ne-am continuat drumul catre Osijek, pedaland vreo 2 km pe un off-road foarte dificil pentru slick-urile noastre, apoi ultimii kilometri destul de lejer.

Am ajuns la hotel, un hotel care nu iesea in evidenta decat prin faptul ca semana foarte mult cu hotelurile noastre ramase pe la mare de dinainte de 1989. Ne cazam in cele trei camere duble (au fost cele mai scumpe camere de pe tot traseul nostru...31 de euro de persoana cu mic dejun inclus), ne schimbam repede si iesim sa vizitam orasul si sa mergem la un restaurant pentru a ne relaxa de ziua mea. Gasim restaurantul "Bonus", ne asezam la terasa, comandam, eu fac cinste cu berea si desertul. Mancam niste feluri traditionale foarte bune si bem aceeasi bere Osjecko, radem si ne relaxam...cu gandul ca dimineata porneam intr-o etapa destul de lunga catre Novi Sad.

Dupa asa-zisa petrecere, ne-am mai plimbat un pic prin centrul orasului, am vizitat catedrala din localitate, care stralucea in lumina unei luni foarte mari...era si ziua in care satelitul natural al Pamantului de afla la cea mai mica distanta din an fata de acesta.

Si apoi ne-am retras catre camerele noastre pentru a profita de cat mai mult somn. Simteam toti nevoia sa dormim si sa ne odihnim cat mai mult pentru zilele care urmau...cu multa catarari.

Traseul din ziua a opta: Mohacs - Osijek