A saptea zi...

In aceasta zi spre bucuria noastra, prognoza meteo a dat gres si asteptarile noastre ca vom pedala o zi intreaga pe ploaie s-au risipit chiar de la prima ora. Cand ne-am trezit soarele ne suradea...in aceasta situatie ne-am zis ca trebuie sa ne grabim sa apucam sa pedalam cat mai mult pe racoarea diminetii...

Am luat in graba micul dejun la motel si am servit cate o cafea, dupa care ne-am luat ramas bun de la gazda...apoi ne-am intors pe traseu catre Mohacs, pedaland prin mai multe sate intinse de-alungul Dunarii.  Prin aceste sate, curatenia era pe primul plan...nu am vazut nicio curte, chiar daca parea casa mai saracacioasa, sa nu fie curata. Si multe flori pe marginea drumului. Am vazut prin aceste sate, la intersectia ulitelor amplasate camere video pentru monitorizare. Nu stiu ce monitorizau...

Dupa vreo doua ore de mers, ne-am oprit langa o biserica din centrul unui sat si am mancat la umbra cateva bucati de pizza, apoi am reintrat pe traseul cu indicatoare Eurovelo6, traseu paralel cu E51, drumul european de la Budapesta la Baja.

O mare parte din Eurovelo6 pe aceasta portiune de traseu a fost off-road, care ne-a pus greu la incercare slick-urile, mai ales ultimii km, cand aveam impresia ca nu se mai termina si ca rotile ni se infundau adanc in drumul nisipos.

In aceste conditii, am avut parte si de a doua pana a veloexpeditiei (si ultima)...si de ea am avut parte tot eu si tot la camera rotii din spate a bicicletei. Am "incasat" un ghimpe in timp ce incercam sa fotografiez o cioara asezata pe un stalp situat pe malul Dunarii. Iar ca ghinionul sa fie maxim, in timp ce incercam sa rezolv problema, mi s-a stricat si pompa si nici "prinderea rapida" nu vroia sa mai functioneze. Dupa ceva interventii "in forta", cu ajutorul lui Vlad si al Monei, am reusit sa plecam mai departe.

Insa trebuie amintit ca, in timpul in care eu rezolvam problema cu pana, Mona a reusit sa scape de o mare greutate...restul ei de pizza ramas din seara precedenta, pe care i l-a oferit unui caine al unui cioban, care stia romaneste si care isi pazea oile pe marginea fluviului... Am vazut cateva berze care stateau nepasatoare la cativa metri de noi, fara sa isi ia zborul. Si o multime de cai foarte frumosi...

Ne-am oprit in orasul Kolaksa sa bem cate o bere...am reusit cu greu sa ma inteleg cu barmanita ca vreau cinci beri si ca nu vreau pahar la ele...nu vorbea decat in maghiara si prin semne, dar nici prin semne nu se descurca prea bine...si radea tot timpul...de imi lasa impresia ca rade de mine... Am baut berea afara la terasa, "admirand" un cetatean care bause prea mult si adormise pe o banca exact sub semnul de Eurovelo6.

In Ungaria nu am avut probleme cu alimentarea cu apa pe traseu pentru ca intalneam foarte des cate o cismea pe marginea drumului cu apa foarte rece si buna.

Catre Mohacs aveam planificate doua variante de traseu...cea de rezerva ar fi fost puasa in practica in cazul in care realizam din timp ca nu vom reusi sa ajungem pana la ora 20.00 la destinatie, cand era ultima traversare cu bacul. Cum am concluzionat ca nu trebuie sa ocolim pe podul de la Baja, am ajuns sa face trecerea cu bacul la ora 19.00, cazarea fiind imediat dupa ce traversam pe celalalt mal. Traversarea cu bacul ne-a costat 240 forinti de persoana, plus 230 forinti de fiecare bicicleta (in total, putin peste 1,5 euro).

Am gasit rapid locul de cazare, un hotel special destinat biciclistilor sau cel putin asa reiesea din mesajul de bun venit in limba engleza afisat la intrare care se adresa doar acestei categorii de turisti.

Dupa ce ne-am asezat bagajele in camere (un apartament cu 2 camere si o camera single...la aproximativ 19 euro de persoana cu mic dejun inclus) si ne-am parcat bicicletele in curtea interioara a hotelului, am plecat sa cautam un loc unde sa mancam. Dupa cateva terase, unde ospataritele intelegeau mai greu limba engleza, si unde nu serveau decat bautura, am gasit un restaurant, unde tocmai se reconfigura pozitia meselor urmare a terminarii unei nunti.

Ne-am asezat la o masa, am comandat fiecare, eu ca de obicei inclusiv supa (de data aceasta una gulas la 750 forinti), o bere (500 forinti) si o salata Caesar (neinspirata alegere pentru ca avea mai mult salata si altceva nimic...la 1250 forinti). Scapati de foamea, care ne bantuise ultimele doua ore de pedalat (desi am fi putut apela la pizza pe care o tot caram cu noi, insa am preferat sa nu mai oprim pentru a ajunge la bac), ne-am mai plimbat un pic prin oras, dupa care ne-am retras la somn.

Dimineata, urma sa aflam decizia lui Dani...daca urma sa continue alaturi de noi sau sa renunte si el...noi speram sa nu renunte. Urma o etapa scurta, planificata a avea 78 km (pana la Osijek), era ziua in care paraseam Ungaria si intram in Croatia (schimbam steagul de pe port-drapel)...si mai era ziua in care eu aniversam 37 de ani...sau cum am cautat sa exprim printr-o fotografie...in care ajungeam la borna 37 a vietii...

Ziua a saptea a insemnat 130 km, cu vreo 10 km in plus fata de traseul planificat, din cauza ocolirii la un moment dat a off-road-ului pentru ca ne crea ceva probleme.

Solt - Mohacs

A sasea zi...

Si in aceasta zi ne-am trezit devreme...trebuia sa facem "jonctiunea" cu Mona, care in Budapesta se cazase la matusa sa. Am luat micul dejun la hotel, dar mancand ceea ce cumparasem seara de la un supermarket. Ne-am baut rapid cafeaua si luandu-ne ramas bun de la gazda (eu si cu Dani pana in iulie, cand vom reveni sa vizitam Budapesta si pentru a ne recupera o parte din bagaj, care dupa o reevaluare, am tras concluzia ca nu ne era absolut necesar), am plecat catre locul de intalnire stabilit de Mona cu Octavian in seara in care am ajuns in capitala Ungariei.

Asa cum o anuntasem pe Mona in seara precedenta, la 09.50 am ajuns la locul de intalnire sau cel putin asa am crezut...dintr-o eroare, una dintre parti a inteles alt loc...dar deja nu mai reprezenta o surpriza sa se intample astfel de lucruri...devenise o obisnuinta intamplarile din cauza carora fie intarziam, fie ocoleam, fie ajungeam pe rand la destinatie etc, etc...

Astfel, eu si cu Octavian am plecat catre locul unde era Mona, undeva la vreo 10 km mai departe decat de cel inteles de Octavian...iar cei 10 km insemna in cea mai mare parte off-road printr-o zona plina de gunoaie de la marginea orasului intrucat singurul drum asfaltat era autostrada M0 pe care nu aveam acces...autostrada cu care trebuia sa ne intersectam la locul de intalnire...

Intre timp, Octavian a ramas in spatele meu, cautand o varianta cu ajutorul GPS-ului de a iesi intr-un drum mai bun, in timp ce eu am mers inainte prin ploaia care incepuse sa cada pana la locul in care speram sa reusesc sa dau de Mona...din cand in cand mai verificam prin statie asteptandu-ma sa intru in raza de bataie a acesteia...

Intr-un tarziu am gasit locul unde era Mona, ajunsese si Octavian de cateva minute, ne-am luat repede ramas bun de la Octavian, care se hotarase sa se intoarca de la Budapesta in tara cu trenul, iar eu am plecat impreuna cu Mona pe acelasi off-road pana la locul in care Dani, Andreea si Vlad ne asteptau...

Inainte de a pleca catre Solt, am mai verificat o data harta Monei, traseul de pe Kindle-ul Andreei si ceea ce ne arata GPS-urile Monei si cel al lui Dani pentru a evita sa gresim drumul. Octavian nu ne lasase Garmin-ul sau...

Si abia am plecat si m-a sunat Catalin din tara...ma anunta ca nu mai ajunge la Novi Sad (unde speram cu aceasta ocazie sa-mi aduca si mie celalalt aparat foto ramas acasa)...ii fusese anulat concediul. Doar ca acum nu mai aveam ce rezervari sa anulez...singura locatie unde modificarile s-ar fi putut face fara plata era la Pozarevac, insa acolo nu aveam decat o camera pentru sase persoane.

In aceste conditii, concluzia era ca pana la final urma sa fim doar cinci (sperand ca nu avea sa se mai intample nimic care sa ne mai "diminueze")... Era ocazia sa aducem in discutie din nou refrenul cu "zece negri mititei"...

Candva am fost zece care am pornit cu gandul de a participa la aceasta veloexpeditie (chiar 12 cu vreo luna inainte de start). Trei renuntasera inainte de a pleca din tara (unii anuntand ca au diverse probleme personale, altii fara sa mai dea vreun semn de viata). Apoi, Helmut, in a treia zi a turei, a renuntat din cauza unor dureri la genunchi, fiind nevoit sa se intoarca la Viena mai devreme decat isi propusese. In a patra zi fusesem anuntat de Catalin ca nici Radu nu mai vine, iar dimineata Octavian luase trenul catre Bucuresti, dupa care a urmat telefonul lui Catalin prin care ne comunica ca nici el nu va mai ajunge in Serbia...

Am pedalat intr-un ritm destul de bun, eram odihniti dupa pauza de la Budapesta.

A fost ziua in care pentru prima data am mancat "din punga", undeva intr-un sat, pe strada Rakoczi Ferenc, un nume de strada prezent in Budapesta (era chiar strada de unde am "recuperat-o" pe Mona) si care era strada principala din toate satele prin care treceam (Rakoczi Ferenc este un mare erou national al Ungariei, principe regent al Ungariei si principe al Transilvaniei, care a condus rascoala "curutilor" impotriva stapanirii habsburgice). Am profitat de pauza de masa si am sunat si la gazda unde urma sa ne cazam pentru a intreba daca exista camere libere (pentru aceasta locatie neavand rezervare facuta din timp) si am avut noroc...motelul era complet liber...

In localitatea Rackeve ne-am oprit pentru cateva fotografii in curtea Palatului printului Eugene de Savoy...

Tot pe strada Rakoczi Ferenc, dar din penultimul sat dinainte de destinatie, ne-a prins o ploaie torentiala atat de puternica incat a trebuit sa oprim pentru cateva momente...efectiv nu aveam forta necesara sa pedalam impotriva puterii vantului, aveam impresia ca ne ridicam pe o roata, mai ales ca aveam atata greutate pe spate...apoi am inaintat mai mult pe langa biciclete pana sub o terasa a unui magazin din sat, unde dupa o jumatate de ora, cand ploaia s-a mai linistit am plecat mai departe...catre Solt cu speranta ca va fi prima zi cand nu ajungem pe intuneric la locul de cazare.

Si am reusit sa ajungem la 19.45, chiar daca si de data aceasta a trebuit sa ne plimbam pe mai multe strazi pana am gasit motelul...de data aceasta adresa de pe net era complet gresita...nici strada nu corespundea...

Si am avut si ceva noroc...chiar cand am intrat cu bicicletele in motel, a inceput din nou sa ploua torential. Atat de rau incat ne faceam griji la cum urma sa pedalam a doua zi...

Dar pana a doua zi...ne era foame rau. De cum am intrat in localitate, ne-am tot uitat dupa o terasa sau un restaurant unde sa putem manca. Totul era inchis...numai o pizzerie parea deschisa...inca.

La motel, receptionerul care, desi nu stia deloc engleza si doar cateva cuvinte in germana, a reusit sa inteleaga ca vrem sa mancam undeva (la motel nu mai puteam decat sa bem cate ceva) si s-a oferit sa comande el pentru noi la pizzeria pe care am vazut-o pe drum.

Aveam de ales intre pizza mica (30 cm) la un pret de 1000 forinti (vreo 3,5 euro) si pizza mare (60 cm) la 2400 forinti (vreo 8 euro). Am ales toti cate una mare...iar in ora in care am asteptat sa vina baiatul cu pizza am baut doua beri reci (la 300 de forinti)...si setea era mare!!!

Si a venit pizza...care nu era mare...ci uriasa...cea mai mare pizza pe care am mancat-o vreodata...Andreea s-a dus sa le ia de la receptioner...si i-au cazut cutiile pe jos...cele cinci cutii cantareau vreo 10 kg... Eram uimiti si totodata ne distram pe seama dimensiunilor pizzei. Dupa cateva discutii (nu cadeam de acord ce fel de pizza isi comandase fiecare...intrucat una dintre ele avea multa mazare si nimanui nu-i prea placea)...ne-am apucat de mancat. Cu toata foamea noastra, nu am reusit sa mancam mai mult de jumatate din ea....tot ce ne-a ramas am pus la pachet, urmand sa mai mancam din ea vreo doua zile si sa hranim si cativa caini pe drum.

Conditiile de cazare erau peste asteptari...foarte bune pentru pretul de 9 euro de persoana plus trei euro pentru mic dejun. Conditii mult mai bune chiar decat cea din Osijek, din Croatia, unde urma sa ne cazam peste doua zile, si care a fost cea mai scumpa din toata veloexpeditia...adica 31 de euro.

Am mers la somn cu gandul ca a doua zi ploaia ne va insoti...pe cei 120 km planificati pana la Mohacs sau chiar 132 km (cu trecere peste podul de la Baja) daca aveam sa constatam ca nu avem timp sa mai prindem ultima trecere cu bacul (de la orele 20.00).

Ziua a sasea a insemnat pentru unii (cu unele modificari aduse traseului pentru a ocoli portiunile de off-road) aproximativ 100 km, insa pentru mine inca vreo 20 km...cei de off-road pedalati pana si de la locul unde astepta Mona dimineata.

Budapesta - Solt

A cincea zi...pauza la Budapesta

Fiind ziua de pauza, ne-am trezit cat mai tarziu posibil...adica incat sa mai prindem micul dejun pe care l-am luat la hotel. Un mic dejun cam "saracacios" avand in vedere ca a fost cel mai scump dintre cele "incluse"...adica vreo 6 euro. Motiv pentru care am decis ca in dimineata urmatoare sa nu il mai luam la hotel...ci mai bine sa cumparam de la un supermarket mancare.

Dupa pregatirile necesare si obtinerea unor sfaturi de la gazda noastra (un ungur intors din Statele Unite, foarte de treaba)...am plecat luand autobuzul 151 catre prima statie de metrou. Am mers fara bilet pentru ca soferul nu mai avea bilete si nici casa de bilete nu am gasit in zona in care ne-am urcat...am avut noroc, nu a venit niciun control...amenda ar fi fost 16.000 de forinti, adica 57 de euro...scump rau!!!

Dupa orientarea in teren, am luat metroul (320 forinti biletul) catre centrul orasului. Am ajuns in centru unde ne-am decis sa mergem pe varianta HOP ON & HOP OFF pentru a vizita Budapesta...pentru 4000 forinti aveam acces la doua trasee (rosu - inelul mare si galben - inelul mic) cu autobuz etajat (cu numar nelimitat de coborari) si la o excursie cu vaporasul pe Dunare... In timp ce asteptam autobuzul rosu am asistat la o faza care mi-a aratat ce mentalitate au altii si de ce este asa curat la ei...o femeie in fata mea vede un chistoc de tigara undeva la 2-3 metri in fata sa si o vad ca brusc se apleaca si-l ia de pe jos ca sa il duca la un cos de gunoi...am ramas uimit si fara replica...

Astfel am vazut toate obiectivele importante din Budapesta in timpul relativ scurt avut la dispozitie...si am facut multe fotografii.

In pauza dintre doua autobuze am mancat de pranz intr-un parc, cumparand de la o taverna de pe un vaporas un hot-dog foarte gustos cu ceapa caramelizata si catraveciori murati (500 forinti) si apoi de la un magazin din centru un sandwich, doua beri si o cafea expresso...in timp ce admiram lumea care se plimba pe jos sau pe biciclete pe langa noi...

Plimbarea cu vaporasul pe Dunare a fost superba...cea mai frumoasa imagine: sediul Parlamentului Ungariei.

Pe traseu, am vazut ancorate la mal doua nave de croaziera foarte frumoase cu denumirea "La Rosa"...una dintre ele se pregatea sa plece. In gluma ne-am zis...ca ne putem imbarca si noi si sa mergem la vale pe Dunare daca tot pleaca...aveam sa o revedem in penultima zi, in dreptul Romaniei, pe la Moldova Veche...practic a mers cam in acelasi ritm cu noi avand si ea stationari pe traseu...

Dupa finalizarea turului Budapestei, am trecut printr-un parc (despre care aflasem in autobuz din povestea despre Budapesta ca este cel mai mare spatiu verde din oras) unde am gasit un loc numit "Lacatele iubirii", apoi am luat metroul inapoi catre hotel...cu o pauza la un supermarket, asa cum planificasem inca de dimineata, pentru a ne lua de mancare pentru seara si pentru dimineata urmatoare...

Eu mai aveam in plan o plimbare pe bicicleta pentru a vedea orasul noaptea, insa propunerea mea nu a avut succesul sperat...mai mult, a trebuit sa ma ocup de anularea unor rezervari pentru zilele urmatoare (Octavian ne-a anuntat ca dimineata se va intoarce cu trenul in tara, iar in ziua anterioara fusesem anuntat din tara de catre Catalin ca Radu nu mai vine la Novi Sad). In acest timp, ceilalti s-au bucurat de accesul la piscina hotelului unde s-au balacit in liniste (piscina avea un perete comun cu o camera unde era cazata o familie).

Asa ca de la Budapesta am plecat mai departe cinci...urma o etapa cu un traseu mai scurt...pana la Solt (unde nu aveam rezervare, insa aveam adresa si numarul de telefon de la un hotel din localitate)...pe hartie 78 km.