In aceasta zi spre bucuria noastra, prognoza meteo a dat gres si asteptarile noastre ca vom pedala o zi intreaga pe ploaie s-au risipit chiar de la prima ora. Cand ne-am trezit soarele ne suradea...in aceasta situatie ne-am zis ca trebuie sa ne grabim sa apucam sa pedalam cat mai mult pe racoarea diminetii...
Am luat in graba micul dejun la motel si am servit cate o cafea, dupa care ne-am luat ramas bun de la gazda...apoi ne-am intors pe traseu catre Mohacs, pedaland prin mai multe sate intinse de-alungul Dunarii. Prin aceste sate, curatenia era pe primul plan...nu am vazut nicio curte, chiar daca parea casa mai saracacioasa, sa nu fie curata. Si multe flori pe marginea drumului. Am vazut prin aceste sate, la intersectia ulitelor amplasate camere video pentru monitorizare. Nu stiu ce monitorizau...
Dupa vreo doua ore de mers, ne-am oprit langa o biserica din centrul unui sat si am mancat la umbra cateva bucati de pizza, apoi am reintrat pe traseul cu indicatoare Eurovelo6, traseu paralel cu E51, drumul european de la Budapesta la Baja.
O mare parte din Eurovelo6 pe aceasta portiune de traseu a fost off-road, care ne-a pus greu la incercare slick-urile, mai ales ultimii km, cand aveam impresia ca nu se mai termina si ca rotile ni se infundau adanc in drumul nisipos.
In aceste conditii, am avut parte si de a doua pana a veloexpeditiei (si ultima)...si de ea am avut parte tot eu si tot la camera rotii din spate a bicicletei. Am "incasat" un ghimpe in timp ce incercam sa fotografiez o cioara asezata pe un stalp situat pe malul Dunarii. Iar ca ghinionul sa fie maxim, in timp ce incercam sa rezolv problema, mi s-a stricat si pompa si nici "prinderea rapida" nu vroia sa mai functioneze. Dupa ceva interventii "in forta", cu ajutorul lui Vlad si al Monei, am reusit sa plecam mai departe.
Insa trebuie amintit ca, in timpul in care eu rezolvam problema cu pana, Mona a reusit sa scape de o mare greutate...restul ei de pizza ramas din seara precedenta, pe care i l-a oferit unui caine al unui cioban, care stia romaneste si care isi pazea oile pe marginea fluviului... Am vazut cateva berze care stateau nepasatoare la cativa metri de noi, fara sa isi ia zborul. Si o multime de cai foarte frumosi...
Ne-am oprit in orasul Kolaksa sa bem cate o bere...am reusit cu greu sa ma inteleg cu barmanita ca vreau cinci beri si ca nu vreau pahar la ele...nu vorbea decat in maghiara si prin semne, dar nici prin semne nu se descurca prea bine...si radea tot timpul...de imi lasa impresia ca rade de mine... Am baut berea afara la terasa, "admirand" un cetatean care bause prea mult si adormise pe o banca exact sub semnul de Eurovelo6.
In Ungaria nu am avut probleme cu alimentarea cu apa pe traseu pentru ca intalneam foarte des cate o cismea pe marginea drumului cu apa foarte rece si buna.
Catre Mohacs aveam planificate doua variante de traseu...cea de rezerva ar fi fost puasa in practica in cazul in care realizam din timp ca nu vom reusi sa ajungem pana la ora 20.00 la destinatie, cand era ultima traversare cu bacul. Cum am concluzionat ca nu trebuie sa ocolim pe podul de la Baja, am ajuns sa face trecerea cu bacul la ora 19.00, cazarea fiind imediat dupa ce traversam pe celalalt mal. Traversarea cu bacul ne-a costat 240 forinti de persoana, plus 230 forinti de fiecare bicicleta (in total, putin peste 1,5 euro).
Am gasit rapid locul de cazare, un hotel special destinat biciclistilor sau cel putin asa reiesea din mesajul de bun venit in limba engleza afisat la intrare care se adresa doar acestei categorii de turisti.
Dupa ce ne-am asezat bagajele in camere (un apartament cu 2 camere si o camera single...la aproximativ 19 euro de persoana cu mic dejun inclus) si ne-am parcat bicicletele in curtea interioara a hotelului, am plecat sa cautam un loc unde sa mancam. Dupa cateva terase, unde ospataritele intelegeau mai greu limba engleza, si unde nu serveau decat bautura, am gasit un restaurant, unde tocmai se reconfigura pozitia meselor urmare a terminarii unei nunti.
Ne-am asezat la o masa, am comandat fiecare, eu ca de obicei inclusiv supa (de data aceasta una gulas la 750 forinti), o bere (500 forinti) si o salata Caesar (neinspirata alegere pentru ca avea mai mult salata si altceva nimic...la 1250 forinti). Scapati de foamea, care ne bantuise ultimele doua ore de pedalat (desi am fi putut apela la pizza pe care o tot caram cu noi, insa am preferat sa nu mai oprim pentru a ajunge la bac), ne-am mai plimbat un pic prin oras, dupa care ne-am retras la somn.
Dimineata, urma sa aflam decizia lui Dani...daca urma sa continue alaturi de noi sau sa renunte si el...noi speram sa nu renunte. Urma o etapa scurta, planificata a avea 78 km (pana la Osijek), era ziua in care paraseam Ungaria si intram in Croatia (schimbam steagul de pe port-drapel)...si mai era ziua in care eu aniversam 37 de ani...sau cum am cautat sa exprim printr-o fotografie...in care ajungeam la borna 37 a vietii...
Ziua a saptea a insemnat 130 km, cu vreo 10 km in plus fata de traseul planificat, din cauza ocolirii la un moment dat a off-road-ului pentru ca ne crea ceva probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu