Mare parte din jurnalul de bord al veloexpeditiei noastre a fost scris in pauzele mele de-a lungul traseului, pe marginea drumului...de exemplu, o parte din cel aferent zilei a noua l-am scris dupa cea mai dura catarare de pana la acel moment...lunga de 5,5 km cu o panta de 8%, unde m-am incapatanat sa nu schimb foaia mare...
Asadar, la Osijek, am avut cazare intr-un hotel de sapte etaje, noi avand camerele la etajul al saselea. Norocul nostru a fost ca am putut lasa bicicletele intr-un loc la parter, langa receptie, in spatele scarilor catre etaje. Am stat putin ingrijorati pentru integritatea bicicletelor deoarece, seara, petrecand o ora in holul de la receptie pentru a accesa internetul, am observat tot felul de indivizi care erau cazati in hotel si care se gaseau intr-o stare euforica avansata...dar le-am gasit ok dimineata...doar liftul nu mai functiona!!!
Ne-am trezit, am luat micul dejun inclus in cazare. Asa cum am mai scris-o...a fost cea mai scumpa cazare de care am beneficiat in cele doua saptamani, dar din pacate nu si cea mai "aratoasa"...cu mult sub ceea ce avuseseram la Mohacs, iar cea care urma sa o avem la Novi Sad avea sa-i dea clasa rau de tot...
Trecand peste aceste aspecte, am plecat de la hotel, am vizitat prasul destul de repede, dupa care ne-am indreptat catre traseul nostru conform planificarii...
Au urmat imediat cateva dealuri si vai. Traseul era foarte frumos prin satele croate...
In ritmul acesta am ajuns in Vukovar...unde castelul de apa bombardat cu steagul croat deasupra sa este unul din simbolurile poporului croat in lupta sa de a rezista in lupta pentru independenta statala.
Pedaland mai departe am ajuns la granita cu Serbia, practic a cincea tara de pe traseul nostru, dar numai a a doua granita...adica doar a a doua oara cand ne-au fost solicitate documentele de identitate fiind pe bicicleta...
Am trecut in zona dintre cele doua tari, am schimbat steagul Croatiei cu cel al Serbiei si ne-am continuat traseul pe un drum cu un trafic foarte intens, insa datorita steagului Serbiei am avut parte de un respect deosebit din partea celorlalti participanti la trafic. Toti ne salutau la vederea steagului tarii lor care flutura pe bicicleta mea. Am avut parte de acest tratament inclusiv din partea unui mecanic de locomotiva...Dar cel mai frumos gest l-am remarcat la un tanar sarb, care astepta intr-o statie de autobuz si care atunci cand ne-a vazut de la distanta, si-a scos mainile din buzunar, a luat pozitia de drepti si a salutat steagul Serbiei pana am trecut de el.
Am ajuns la Novi Sad, la hotelul Gymnas, cel mai frumos hotel din toata veloexpeditia noastra. Aici am avut doua camere, de fapt un apartament cu doua camere si o camera single. In afara faptului ca totul arata foarte bine si ca in costul camerei intrau si accesul la piscina, sauna, sala de fitness (doar ca nu am avut timp pentru ele), am avut parte de cea mai mare ospitalitate.
Dupa ce ne-am cazat, am mers in oras, am mancat la restautantul Dvor, care ne-a fost recomandat de la receptai hotelului. Am mancat specialitati locale, la desert o inghetata foarte buna (eu am comandat doua portii) si am baut bere locala, Jelen, o bere foarte buna, cu care urma sa mai avem de a face si in urmatoarele zile prin Serbia.
De amintit o mica gafa facuta de Vlad, care chiar de la intrarea in Serbia tot zicea ca suntem in Slovenia...i-am spus sa aiba grija ca intre cele doua tari nu este o prietenie prea mare...fiind la masa, i-a cerut ospatarului sa-i aduca o bere locala slovena...la care ospatarul a ramas un pic uimit, eu ii tot atrageam pe sub masa atentia lui Vlad ca a gresit, si intr-un final si-a cerut scuze si a venit si berea sarbeasca...chiar vreo doua randuri...
Ne-am intors la hotel sa dormim, unde am tras toti concluzia ca ar fi meritat o zi de pauza la Novi Sad avand in vedere conditiile de cazare. Insa conform planificarii trebuia sa mergem mai departe catre Belgrad...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu